Pe măsură ce îngrijorările privind siguranța produselor cosmetice a crescut de-a lungul anilor, a fost necesară implementarea unor reguli pentru a proteja consumatorul. În SUA, prima lege federală privind stabilirea standardelor de siguranță și puritate a produselor cosmetice, a fost adoptată de FDA în 1938, iar Fair Packaging and Labeling Act (FPLA) a fost pus în aplicare în 1966. Evenimentul cheie în istoria reglementărilor din sfera produselor cosmetice pe teritoriul SUA a fost adoptarea în 2011 a unei legi privind siguranța acestor preparate, ce oferea agenției FDA o autoritate suplimentară, inclusiv capacitatea de a cere companiilor să dezvăluie ingredientele, să raporteze efectele adverse ale produselor, să examineze și să evalueze siguranța lor, a ingredientelor, a nanotehnologiei, a contaminanților, înființându-se o lista interzisă și restricționată, o listă sigură fără limite și o lista de evaluare prioritară în ceea ce privește ingredientele. 

În Uniunea Europeană industria cosmetică este reglementată de Regulamentul privind produsele cosmetice, care stabilește cerințe stricte pentru siguranța și puritatea acestora, iar prima reglementare în acest sens a fost adoptată în anul 1976 sub formă de Directivă Europeană.

În Canada, prima reglementare a produselor cosmetice a fost adoptată în 1977. În China și Japonia, produsele cosmetice au fost reglementate intens de-a lungul vremii, iar din 2014 intră sub incidența Legii privind produsele farmaceutice și dispozitive medicale, care înlocuiește legea anterioară inițiată în 1960, existând în China, din 2018 trei autorități competente în sectorul cosmeticelor, acestea fiind foarte strict monitorizate. 

Eficiența și siguranța substanțelor din preparatele cosmetice sunt analizate în permanență pe baza raportărilor de reacții adverse și sunt studiate din punct de vedere clinic, pentru a proteja consumatorii de potențialele efecte dăunătoare.  De asemenea, în anul 2007 a fost adoptat acordul de Cooperare Internațională privind Reglementarea Cosmeticelor (ICCR), care este un sistem voluntar susținut de autoritățile de reglementare în domeniul cosmeticelor din Brazilia, Canada, China, Uniunea Europeană, Japonia, Republica Coreea și Statele Unite ale Americii, care se întâlnesc anual pentru a discuta mai multe subiecte legate de siguranța produselor cosmetice. Alte organizații includ Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO), care joacă un rol esențial pentru dezvoltarea și testarea standardelor internaționale ce vizează produsele cosmetice. 

În general se analizează reglementările actuale, definiții, clasificări, cerințe de înregistrare a produselor cosmetice, reglementări ce privesc ingredientele, cerințe de etichetare, justificarea publicității și alte mențiuni aplicabile produselor în țările respective, dar și consecințe ale diferențelor de reglementare din industria cosmetică.

Diferențele culturale, nevoile distincte ale consumatorilor din diverse zone ale globului și percepția distinctă a autorităților, au determinat organizațiile de reglementare a cosmeticelor să încadreze diferit produsele și să solicite documentație distinctă pentru aprobarea lor pe piață. De exemplu, dacă lipstick-ul este considerat „cosmetic” pentru toate cele șase regiuni (EU, SUA, Canada, Japonia, China, Brazilia), loțiunea cu protecție solară este considerată OTC, medicament care se eliberează fără prescripție medicală, în SUA și Cadana. Alte exemple de OTC-uri în SUA sunt loțiunea anti-acneică, pasta de dinți anti-carie, produsele antiperspirante, iar în funcție de compoziție, unele șampoane antimătreață. Cele enumerate anterior sunt considerate de autoritățile Japoneze de reglementare a produselor cosmetice, ca fiind cvasi-medicamente, adică un fel de OTC situat între cosmetic și produs farmaceutic și sunt supravegheate de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale de pe teritoriul Japoniei.

Chiar dacă procesul de punere pe piață este asemănător în aceste regiuni, fiecare autoritate impune propriile exigențe. De exemplu, UE are o listă cu substanțe interzise care cuprinde nu mai puțin de 1400 de substanțe toxice, în timp ce SUA interzice mai puțin de 20 de substanțe. Un alt exemplu, UE aprobă peste 25 de substanțe pentru protecția solară, în timp ce SUA are 2 substanțe aprobate complet și 12 substanțe cu aprobare provizorie. 
Alte diferențe se bazează pe riscul pentru sănătate al ingredientelor, fapt care stă la baza reglementărilor Europene, prin intermediul Comitetului științific de siguranță al consumatorului, care revizuiește periodic notele de îndrumare pentru testarea și evaluarea siguranței ingredientelor cosmetice. Există mai multe anexe care încadrează substanțele chimice precum nanomaterialele, coloranți, conservanți, filtrele UV, iar pentru aprobare, acestea trebuie să se încadreze în anexa corespunzătoare pentru a fi considerate sigure. Autoritățile chineze clasifică ingredientele ca fiind „noi”, sau „existente pe piață”, ceea ce pe teritoriul UE, de exemplu, nu există din acest punct de vedere o clasificare distinctă. 

Faptul că în prezent produsele cosmetice sunt monitorizate mult mai strict, iar procedurile de punere pe piață sunt mult mai riguroase și sunt revizuite și adaptate nevoilor consumatorilor, cazurile „victimelor produselor cosmetice” a scăzut drastic.
În ultimul timp, datorită sensibilizării organismului uman de pe urma alimentației, poluării și a stilului de viață, efectele nedorite și frecvent apărute în cazul aplicării acestor produselor sunt de tipul alergiilor. 

Pe de altă parte, sunt în permanență studiate ingredientele din preparatele de uz cosmetic de către autoritățile de reglementare competente, impunându-se ulterior concentrații limită, sau chiar retragerea acestora și încadrarea lor pe listele de substanțe interzise în produsele cosmetice.

Tendința consumatorilor este de întoarcere la natural din considerentul siguranței pe care contextul acesta îl oferă. Cosmeticele naturale, sau cele care au un conținut ridicat de ingrediente naturale, nu scapă de reglementările autorităților, iar aprobarea lor pentru punere pe piață urmează întocmai procedura stabilită și trebuie să se conformeze standardelor impuse.