De-a lungul secolelor, utilizarea produselor cosmetice și de îngrijire personală a suferit diverse procese de adaptare.
Spre exemplu în Evul Mediu, utilizarea machiajului și a parfumului a fost descurajată de Biserică, deoarece aceste produse erau adesea asociate cu vanitatea, iar Biserica Catolică susținea că vanitatea este o formă de mândrie, unul dintre cele șapte păcate.
Cu toate acestea, în Evul Mediu se foloseau produse de îngrijire ale pielii, în general creme realizate din miere, lanolină (procurată de pe lâna oilor) sau uleiuri naturale, care nu erau accesibile decât celor din clasele sociale înalte. Oamenii de rând obișnuiau să apeleze la ingrediente precum cenușa sau leșia pentru igiena de bază.
În plus, utilizarea produselor cosmetice era asociată femeilor rău famate, femei ușoare și, astfel popularitatea utilizării lor în rândul oamenilor era scăzută. Mai mult, se observaseră deja efecte adverse asociate aplicării cosmeticelor, prin urmare le considerau și periculoase, iar utilizarea lor era discutabilă.
În perioada Renascentistă, datorită interesului crescut pentru artă, cultură și frumusețe, produsele cosmetice au devenit din nou larg utilizate de către oameni, mai ales de către cei bogați, atât pentru îmbunătățirea aspectului, dar și pentru a-și masca mirosurile corporale. În acea perioadă se punea un mare accent pe exprimarea de sine, pe individualism.În secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, industria cosmetică a înflorit odată cu dezvoltarea de noi produse și înființarea marilor companii. De asemenea, progresul în tehnologie a contribuit la producția în masă a cosmeticelor, făcându-le accesibile pe scară largă. În prezent industria cosmetică se focusează mai mult asupra sustenabilității și a ingredientelor naturale.
