Nevoia de dezvoltare a produselor cosmetice.

Dintotdeauna a existat un interes deosebit pentru produsele de îngrijire a pielii și de machiaj. În funcție de relief, cultură și materia primă de care au dispus, oamenii au creat încă din cele mai vechi timpuri o varietate de preparate cu ajutorul cărora au reușit să protejeze pielea de factorii agresivi ai mediului extern. În egală măsură, au creat și preparate de îngrijire folosindu-se de materia primă naturală de care dispuneau, precum: uleiuri vegetale, grăsime animală, extracte din plante, miere, sau lapte, cu scopul de a reduce inflamațiile, iritațiile sau chiar rănile de la nivelul pielii.

Indiferent care a fost scopul utilizării unor astfel de preparate, faptul că după aplicare pielea își îmbunătățea aspectul, iar acest lucru genera un confort psihic, i-a determinat pe oameni să investească timp și resurse de-a lungul secolelor pentru a descoperi noi formule, pentru a îmbunătăți sau pentru a corecta altele și a condus la nevoia de a dezvolta tehnologia de preparare necesară și la nevoia de a înțelege biologia pielii astfel încât afecțiunile de la acest nivel să fie abordate și tratate corespunzător.

Este important să cunoaștem trecutul pentru a nu repeta greșelile! În acest sens înființarea diferitelor organizații de reglementare și control a produselor cosmetice și de îngrijire personală a fost o necesitate pentru siguranța consumatorilor. Producția și etichetarea acestor produse conform reglementărilor, a crescut și mai mult încrederea consumatorilor în produsele cosmetice, deoarece și riscurile pentru reacțiile adverse a fost diminuat considerabil odată cu aceste implementări.

Cu toate că tehnologia ne permite să dezvoltăm substanțe de sinteză, mai ușor accesibile pentru prepararea cosmeticelor, „refugiul” este tot în ingredientele de origine naturală, deoarece sunt mai bine tolerate de către piele. Bineînțeles că și acestea trebuie să aibă o sursă de proveniență armonizată cu reglementările impuse, iar în preparatul cosmetic pe care îl vor alcătui, trebuie să fie asociate corect celorlalte substanțe pentru a reduce riscurile de interacțiuni și efecte nedorite.

Indiferent care este motivul pentru care alegem un produs cosmetic, este important să ne documentăm cu privire la acesta înainte de achiziționare, să solicităm consiliere de la un profesionist în domeniu sănătății și să nu ignorăm semnalele pe care ni le oferă pielea, căci orice modificare la exterior poate fi o consecință a unui dezechilibru interior.

Curiozități din vremea civilizațiilor antice.

Utilizarea produselor cosmetice și de îngrijire personală datează încă din timpul civilizațiilor antice. În Egiptul antic erau folosite numeroase preparate pentru piele de tip creme, unguente sau uleiuri cu scopul de a curăța, de a catifela sau pentru protecție solară. De asemenea, egiptenii antici foloseau machiajul pentru a-și pune în valoare trăsăturile fizionomice, pentru a indica un anume statut social, dar și pentru a-și proteja pielea de soarele arzător al deșertului. Ei foloseau și parfumuri în rutina lor zilnică.
Cleopatra, ultimul faraon al Egiptului Antic era foarte cunoscută pentru frumusețea ei. A fost descoperit faptul că aceasta folosea numeroase produse cosmetice pentru a-și îmbunătății aspectul. Pentru machiajul ochilor utiliza pudra kohl, care la acea vreme era considerat un remediu de protejare a zonei ochilor și pentru îmbunătățirea aspectului. Pentru rujurile sale erau folosite pietre prețioase zdrobite și aduse sub formă de pastă alături de fructe de pădure. Cremele sale de față erau realizate din uleiuri naturale și unturi, iar pentru parfumerie se spune că aromele preferate ale Cleopatrei erau iasomia și trandafirul.

Mayașii foloseau o varietate de ingrediente vegetale pentru a crea produse de îngrijire și de înfrumusețare inclusiv ulei de avocado, ulei de cocos, unt de cacao, semințe de achiote, pe care le măcinau într-o pastă și o foloseau sub formă de fard de obraz sau ruj. Pentru a prepara farduri viu colorate, ori tatuaje folosite atât în scop decorativ cât și spiritual, foloseau pigmenți minerali. De asemenea, utilizau rășini și gume pentru a crea diverse arome și parfumuri.

Civilizația din Roma antică era destul de interesată de aspectul fizic și îngrijirea personală, astfel că foloseau o varietate de produse în acest sens. Preparau creme și loțiuni pentru hidratare, iar pentru parfumuri utilizau flori, ierburi sau condimente. Femeile foloseau produse pe bază de plumb pentru albirea pielii, creând astfel un aspect rafinat și palid, iar pentru machiajul ochilor foloseau kohl. Totodată, utilizau numeroase uleiuri în produsele de îngrijire ale părului. Alte ingrediente folosite în cultura lor erau  uleiul de migdale, uleiul de măsline, laptele, mierea, sau apa de trandafir.

Omenirea a perceput Soarele ca pe un Zeu timp de câteva secole, deoarece oferea căldură, lumină și menținea viața. Cu toate acestea, oamenii deși au continuat să îl venereze, și-au dat seama cât de dăunător poate fi. În acest sens, prima civilizație care a realizat produse foto-protectoare a fost civilizația egipteană în anul 4000 î.Hr., conform literaturii și, foloseau ca metodă de protecție solară extracte de orez, iasomie și lupin. Nu putem ignora faptul că aceste ingrediente și astăzi sunt apreciate în preparatele cosmetice.

De asemenea, egiptenii antici au constatat faptul că pielea lor părea mai deschisă după aplicarea cosmeticelor foto-protectoare, ceea ce îi încânta din punct de vedere estetic, considerând pielea albă mai atractivă decât cea închisă la culoare.

Grecii antici își acopereau pielea cu un amestec de ulei și nisip, mai ales sportivii practicau această metodă, deoarece se antrenau sub soare. În jurul anului 500î.Hr, conform unui text antic medical, oxidul de zinc, pushpanjan (presupusa denumire pentru oxid de zinc) a fost utilizat ca metodă de protecție solară, dar și ca unguent pentru răni deschise, arsuri, sau pentru uz oftalmic. În anii 1900 oxidul de zinc deja lua locul plumbului toxic din preparatele cosmetice pentru albire, fiind asociat și cu săruri de magneziu și bismut.  

Este remarcabil faptul că în zilele noastre continuăm să utilizăm în produsele cosmetice și de îngrijire a pielii, ingrediente pe care le foloseau și civilizațiile antice. Probabil că aceasta este și justificarea, faptul că au fost folosite de mii de ani, s-au remarcat prin proprietăți extraordinare, au generat interes pentru comunitatea științifică din toate timpurile, iar în prezent se încearcă să se stabilească mecanisme exacte ale acestor ingrediente ce constituie materie primă naturală, din surse vegetale, pentru numeroase preparate cosmetice.

Plantele constituie surse bogate pentru toate clasele de compuși chimici, iar în prezent sunt larg exploatate în terapeutică datorită eficacității farmacologice și a toxicității minime. Cu toate că alternativele de sinteză sunt mult mai accesibile din punct de vedere al costurilor și preferate deoarece beneficiile și riscurile pot fi rapid cuantificate, varietatea de schimbări asupra mediului înconjurător și implicit a organismului uman, sensibilizarea crescută a acestuia la diverși constituenți chimici, expunerea repetată la diverși factori nocivi, dar și numeroase alte schimbări generate de industrializare și globalizare au reînnoit interesul pentru utilizarea extractelor din plante în preparatele cosmetice și nu numai.